De data asta "forţa" mea scriitoricească se manifestă prin încercări lirice relativ recente.De menţionat absenţa oricărui caracter mimetic ale acestor scrieri, izvorul lor porneşte din masochismul firii creatoare şi acest izvor curge liber pentru cine vrea să soarbă.
Eu tic, eu tac
Mă uit la ceas, e prăfuit
Îl şterg sperând un ticăit,
Dar nu primesc decât răstimp
În aşteptare să mă plimb.
Mă uit la mine-s prăfuit
Cât aşteptam m-am tot gândit
Cum timpul poţi ca să măsori :
Îţi iei tot sângele din pori,
Iei praful, îl topeşti în sticlă
Din ea faci repede-o clepsidră
O umpli, o întorci şi obosit
O să auzi din piele...ticăit.
Atunci eram în stare
Starea mea din care-ţi scriu
Nici zei, nici demoni n-o descriu,
Nici eu, doar tu o vei vedea
În timp, din perspectiva ta.
M-ai transformat dintr-un granit
Într-un burete ce absoarbe totul
Şi am aflat :
Că tot ce stă plecat, este tăiat, necontenit.
Şi a plecat şi capul, şi sufletul şi corpul,
Să moară moartea ce-au murit.
P.S. Brainstorming-ul ceresc e inutil
S-arate inima de pământean umil.
Va urma...
Va urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Contracontraziceri