Îmi caut inima.Cu ultima rezervă de energie, vreau să o găsesc, să-i mulţumesc "gazdei", şi să-i spun că bucuria descoperirii e mai mare decât reproşul ospitalităţii.Da, strigătul meu este de fapt un suspin trândav, iar "ultima mea rezervă" - o uşoară forţare a gazdei de a-mi uda buzele cu oţetul speranţei.
N-am găsit-o nici la paragraful II, şi pot doar să mi-o amintesc când era goală, totuşi fericită.Ceaţa în care mi-o amintesc e creată de : modul ireversibil al plecării ei, al destinaţiilor unde a lăsat ofrande promiţătoare : părţi din ea.
Tremorul provocat de predarea ei mi-a fost mereu un viciu cu caracter retoric, asemănător fumătorului ce comunică în singurătate cu ţigara la un nivel ştiut numai de el.
Căutarea mi-a adus nopţi albe peste nopţi negre, nopţi gri.Răsărituri neaşteptate sub lentila frământărilor mi-au luminat ochii forţându-mă să dorm numai din motive fotofobice.M-am amuzat deseori la sunetul bătăilor inimii privindu-l ca pe-un fundal ironic al scopului meu.Delir...
Te caut, ai libertatea şi controlul să mi te afişezi în atât de multe himere ca şi căutări, totuşi ai grijă, controlul e mai probabil să fie exercitat asupra lucrurilor decât a sinelui.
Şi...nu contează că e împrăştiată, contează că atunci când o voi găsi o voi readuna pentru virtutea celei ce o găzduia în taină...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Contracontraziceri