Sunt uneori doar animale cu specializare în minciuni.De ce? Pentru că toţi ştim că nu se întâmplă nimic dacă nu suntem prinşi.Natura noastră este de a fi egoişti, de a fi răi, de a ne preface aceste porniri şi de a ni le ascunde.Singurele momente când ne rupem de natura asta este când avem pasiune faţă de ceva (sau iubire), atunci tăiem o bucată din felia noastră de tort şi o dăm obiectului pasiunii.
Totuşi, oricât de gravă ar fi o greşeală există aceaşi putere necesară iertării ei.Mergând mai departe, două suflete ce odată s-au aplecat ca să se prindă de mână peste prăpastia sorţii nu au voie să fie în conflict, tocmai pentru că jignesc forţa ce le-a creat cunoaşterea. Greşeala poate fi fructificată doar prin iertare, şi ăsta-i drumul cel mai scurt spre relativa noastră bunătate umană.
Suferinţa unui suflet ce nu a primit iertare o depăşeşte în mod sigur pe cea corespunzătoare greşelii.Fiecare secundă trecută, conştientizată ca o picătură chinezească supradimensională, adaugă lichid de picurat şi precizie picurării.Un păcat mai mare e să nu oferi iertare intenţionat, sub pretextul insuficientei căiri, totuşi e evident când părerea de rău există sau nu, prin urmare păcatul rămâne, demonstrând o stângăcie voită, şi contribuie la cercul vicios : dinte pentru dinte - până când - gingie pentru gingie.
N-am înţeles cum : unii nu pot ierta, `eternitatea` este pronunţată ca şi cum s-a avut de-a face cu ea, cum buretele unei vremi scurte a şters amprentele unei vremi lungi, şi mai ales dârzenia cu care aceste fapte sunt susţinute .Cine doreşte iertare, şi-o cere, pentru că -important- acela s-a iertat pe sine deja, şi vrea să-i arate greşitului acest lucru, că-i pasă; la fel şi cel care trebuie să ierte va trebui să o facă inevitabil, altfel totul se reduce la ignoranţă, voită sau ne-, şi la cenuşa buretelui de şters. Când va trebui să fie iertată greşeala? Răspunsul e difuz, totuşi se simte destul de precis când a trecut momentul.
Te sfătuesc pe tine cel încă neiertat ca până să devii un suflet rece, ia-ţi orgoliul gol într-o valiză, cântăreşte-l, dacă e prea uşor urcă în trenul spre viitor, acum că ai învăţat cum să te comporţi într-o deraiere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Contracontraziceri