Toată lumea să lupte

Toată lumea să lupte!

Şi-a luat uniforma pe dos, 

Drapelul-i suna a culori pe de rost, 
La gloanţe avea o ţigară aprinsă, 
Celebra şuierarea c-o trombă încinsă,
Curaju-i prostesc cum nu a mai fost
Îi cerea finalul cu mâna întinsă.



Un nebun recrutat în război, 
Aleargă pe front murdar de noroi, 
Cu hainele rupte şi pupilele puncte, 
Lunatic ce râde, nu-i pasă să lupte, 
Lucid doar când vede cadavrele multe 
Din războiul purtat doar în el.

Rămâne în viaţă să producă doar scrum
Iar frontul în gri pendulează,
Soldat speriat de normal încetează 
Să-şi caute cale pe ultimul drum.


Dilema că pierde,
Dilema că-nvinge
Nu ştia nici măcar ce-l atinge, 
Nu ştia care-i e scopul
Dar acum se convinge :
Temporar este totul
Şi dansul, şi jocul,
Căci jocul cu focul
Consumă norocul
Şi vine o vreme
Când între sprâncene
În cadru alene
Pătrunde metalul,
El convinge letalul,
Că ultim e valul
Ce persistă în vene.


Iar poemul...
Doar el îţi recită dulce-amarul
Ce sfârşitul ţi-l cerne.