Parfum Haşdoiotic

Intro :   Frunze de toamnă gravate cu greble-ngrijorate cad pe... Pământ,
             Rămân părăsite, plouate, peţite, înjurate de cel cu chibritul uscat
             Iar dragonul domestic nu dă semne să doarmă, 
             Urlă-n scântei când stăpânul îl cheamă             
             Duhoarea-i dinţilor dornici de dramă 
            Vesteşte voioasă văpăi de aramă, 
            Şi-un foc argintiu croit elegant. 

      
    Felul tău fluid... obişnuiam să te cred apă.M-a dezamăgit alegerea ta de a eroda în loc de a hidrata, dar poate nu e vina ta, te-ai plimbat atât de mult prin pământ până ai devenit un noroi indecis.Sau oare eroziunea e un omagiu sculptural iar vina ta e, nobilă, veche şi rece ca un vin fiert descoperit primăvara, servit la expoziţia Erodărilor Deshidratate? 
      Te-am văzut mereu curgând, niciodată în direcţia ta, blestemul tău e că iei forma a tot ce-ţi place iar fluxul tău s-a subţiat nevoindu-te la un scut  transparent care îl decorezi cu petice.

     Curgeai într-un erotism sincer, relaxarea unduirilor tale - imperiu de împreunări - nu anunţa decât prin perversitate grindina în care te transformai, grindină cu bile de gheaţă orgolioase într-un crescendo mitraliat simpatic fanfarei funebre, astfel ultima bucată de gheaţă trecea împingând porţiunea din faţa ei în pământul atât de dorit, scutindu-te de cuvântul `fatal`...
   
      Pielea găină : porii-bunici certându-şi nepoţii amăgiţi de toxine să stea să înveţe parfumul Stărilor de Agregare - deja consumat! 


      Îmi pare rău că nu ai nins cu fulgii primei tale topiri.Cu un ultim instinct fluid, ce l-ai pregătit din timp, pe când Duhul se plimba deasupra ta, te evapori prin foc : era timpul să te purifici, noroiule ferm! În brazda cruţată de Pyros rămâne doar istoria Ei - o ultimă moleculă de apă o pictează cu vapori.


Outro : Ocean, mare, râu, pârâu, picătură, strop, streaşină, ceai, căldură, transpiraţie fără destinaţie.